ONT (Optical Network Terminal) și transceiver-ul cu fibră optică sunt ambele echipamente importante în comunicațiile cu fibră optică, dar au diferențe evidente în funcții, scenarii de aplicație și performanță. Mai jos le vom compara în detaliu din multe aspecte.
1. Definiție și aplicare
ONT:Ca terminal de rețea optică, ONT este utilizat în principal pentru echipamentele terminale ale rețelei de acces prin fibră optică (FTTH). Este situat la capătul utilizatorului și este responsabil pentru conversia semnalelor de fibră optică în semnale electrice, astfel încât utilizatorii să poată utiliza diverse servicii precum internetul, telefonul și televiziunea. ONT are de obicei o varietate de interfețe, cum ar fi interfața Ethernet, interfața telefonică, interfața TV etc., pentru a facilita utilizatorilor conectarea diferitelor dispozitive.
Transceiver cu fibră optică:Transceiver-ul cu fibră optică este o unitate de conversie a mediilor de transmisie Ethernet care schimbă semnale electrice cu perechi răsucite pe distanțe scurte și semnale optice pe distanțe lungi. Este de obicei folosit în medii de rețea în care cablurile Ethernet nu pot acoperi și fibra optică trebuie utilizată pentru a extinde distanța de transmisie. Funcția transceiver-ului cu fibră optică este de a converti semnalele electrice în semnale optice pentru transmisie la distanță lungă sau de a converti semnalele optice în semnale electrice pentru a fi utilizate de echipamentele utilizatorului.
Convertor media cu o singură fibră 10/100/1000M (transceiver cu fibră optică)
2. Diferențele funcționale
ONT:Pe lângă funcția de conversie fotoelectrică, ONT are și capacitatea de a multiplexa și demultiplexa semnale de date. De obicei, poate gestiona mai multe perechi de linii E1 și poate implementa mai multe funcții, cum ar fi monitorizarea puterii optice, localizarea defecțiunilor și alte funcții de gestionare și monitorizare. ONT este interfața dintre furnizorii de servicii de internet (ISP) și utilizatorii finali de Internet prin fibră optică și este o parte importantă a sistemului de internet prin fibră optică.
Transceiver cu fibră optică:Efectuează în principal conversie fotoelectrică, nu modifică codificarea și nu efectuează alte procesări asupra datelor. Transceiverele cu fibră optică sunt pentru Ethernet, urmează protocolul 802.3 și sunt utilizate în principal pentru conexiuni punct la punct. Este folosit doar pentru transmiterea semnalelor Ethernet și are o funcție relativ unică.
3. Performanță și scalabilitate
ONT:Deoarece ONT are capacitatea de a multiplexa și demultiplexa semnale de date, poate gestiona mai multe protocoale și servicii de transmisie. În plus, ONT acceptă de obicei rate de transmisie mai mari și distanțe de transmisie mai lungi, ceea ce poate satisface nevoile mai multor utilizatori.
Transceiver cu fibră optică:Deoarece este folosit în principal pentru conversia optic-electrică pentru Ethernet, este relativ limitat în ceea ce privește performanța și scalabilitatea. Este folosit în principal pentru conexiuni punct la punct și nu acceptă transmiterea mai multor perechi de linii E1.
În rezumat, există diferențe evidente între ONT-uri și transceiver-uri cu fibră optică în ceea ce privește funcțiile, scenariile de aplicație și performanța. Ca terminal de rețea optică, ONT are mai multe funcții și scenarii de aplicație și este potrivit pentru rețelele de acces prin fibră optică; în timp ce transceiverele cu fibră optică sunt utilizate în principal pentru transmiterea semnalelor Ethernet și au o funcție relativ unică. Atunci când selectați echipamentul, trebuie să alegeți echipamentul adecvat pe baza scenariilor și nevoilor specifice de aplicare.
Ora postării: mai-10-2024
